Târgu Mureş, mai demult Mureş-Oşorhei, Oşorheiu, Târgul Mureşului, (în maghiară: Marosvásárhely, Székelyvásárhely, Vásárhely, Újszékelyvásár, Újvásár , în dialectul săsesc Nai Mark, Nai Muark, germană: Neumarkt, Neumarkt am Mieresch, Marktstadt, latină: Novum Forum Siculorum) este municipiu reşedinţă de judeţ şi cel mai mare oraş al judeţului Mureş, Transilvania, România.

Situat în zona central-nordică a României, pe ambele maluri ale cursului superior al râului Mureş, oraşul are ca delimitare geografică râul Mureş şi dealul Corneşti. Târgu Mureşul se învecinează cu comunele Sângeorgiu de Mureş, Cristeşti, Livezeni, Sântana de Mureş şi Sâncraiu de Mureş.

Săpăturile efectuate de arheologul Ştefan Kovács au confirmat faptul că teritoriul de azi al oraşului Târgu Mureş a fost locuit încă din preistoric. Au fost descoperite o serie de locuinţe preistorice, resturi de oase, vase de lut, obiecte de cremene şi de bronz, mici statuete de pământ datate ca fiind din 2000 î. de Ch. Sapaturile arheologice au scos la iveală urme umane din epoca pietrei lustruite, a celei de bronz şi a fierului; s-au descoperit şi vestigii aparţinând culturii Criş cea mai veche cultură neolitică din România.

Descoperirile arheologice de la Cristeşti, Cetatea de la Moreşti, Cipău, Sântana de Mureş atestă continuitatea populaţiei băştinaţe şi după retragerea Aureliană. Cetatea de la Moreşti de lângă Târgu Mureş confirmă existenţa unor forme de organizare administrativă în momentul invaziei triburilor migratoare.

În 1332 - 1370 Târgu Mureş figurează într-un registru de dijmă al Papilor ca Novum Forum Siculorum (Târgul nou al secuilor), iar mai apoi în diplomele regelui Ludovic I. Totodată oraşul poate fi găsit în istoriografie sub denumirea ungurescă Székelyvásárhely sau Vásárhely .

În 1616 Tamás Borsos, primarul oraşului, primeşte de la Gabriel Bethlen, principele Ardealului, rangul de municipiu pentru oraş şi totodată se fixează şi numele unguresc de Marosvásárhely.

În 1709 izbucneşte o epidemie de holeră care pustieşte oraşul Târgu Mureş şi împrejurimile din judeţul Mureş.

În anul 1754 sediul Tribunalului Suprem al Transilvaniei a fost mutat de la Mediaş la Târgu Mureş. Din 1826 instituţia a funcţionat pe str. Bolyai la nr. 30, în actualul sediu al Curţii de Apel Târgu Mureş.

În 1786 se înfiinţează prima tipografie din Târgu Mureş. În această perioadă mişcarea culturală şi literară iluministă care a condus la apariţia Şcolii Ardelene, avându-i ca reprezentanţi pe Gheorghe Şincai, Petru Maior, au avut contribuţii la dovedirea continuităţii populaţiei daco-romane în Dacia, au militat pentru dezvoltarea învăţământului, pentru drepturi egale cu ale maghiarilor, secuilor şi saşilor şi pentru desfiinţarea iobăgiei. Tot în această perioadă se remarcă Farkas Bolyai ca profesor la colegiul reformat şi fiul său, Janos Bolyai, creator al geometriei neeuclidiene. Astăzi numele lor este purtat de o stradă şi de un liceu din oraş.

În 1848 oraşul a sustinut revoluţionarii maghiari, iar în noiembrie trupele habsburgice au ocupat Târgu Mureşul de la ostaşii secui. Numai cu mare efort a putut generalul Tolnay în 13 ianuarie 1848 să reocupe oraşul strategic. Dupa reocuparea oraşului în Casa Teleki au dormit şi au plecat la ultima batalie Sándor Petőfi şi Józef Bem. După finalul revoluţiei maghiare, înfrântă în 1854, la Târgu Mureş in locul numit Postarét actuala strada a ,,Secuilor martiri" au fost ucisi cei trei generali secui de catre ostaşii habsburgi. În 1874 după Ausgleich un monument imens a fost construit la locul uciderii. Acest obelisc a ramas in acel loc până astăzi, iar în fiecare an aici se tin manifestările prilejuite de ,, Ziua Maghiarilor de Pretutindeni".

Anul 1848 găseşte oraşul Târgu Mureş cuprins de febra manifestarilor revoluţionare româneşti. Avram Iancu şi Alexandru Papiu Ilarian formulează ideile Adunării de la Blaj. Alexandru Papiu Ilarian, un exponent al tineretului român din acea perioadă, scrie o petiţie în care afirmă: „să fie înscăunată dreptatea şi egalitatea, să fie asigurată existenţa naţională şi folosirea dulcii limbi materne pentru toate naţiunile ce locuiesc în Ardeal şi Ungaria, să se desfiinţeze robotele fără nici o despăgubire ....”. În Târgu Mureş, în casa lui Avram Iancu, au prins contur ideile care se regăsesc în programul Adunării de la Blaj.

În 1866 Mihai Eminescu poposeşte în Târgu Mureş. Poetul se odihneşte la Calul Bălan din strada Călăraşi 13, unde ulterior a fost amplasată o placă comemorativă care să amintescă de trecerea poetului prin oraş.

Oraşul a fost cunoscut până în perioada interbelică sub denumirea de Murăş-Oşorhei. Atât Avram Iancu, cât şi ceilalţi fruntaşi români care au studiat sau au activat în oraşul de pe Mureş foloseau cu consecvenţă numele de Oşorhei, derivat din cuvântul maghiar "vásárhely" (a se pronunţa "vaşarhei"), ceea ce înseamnă "târg". Denumirea de Târgu Mureş a fost adaptată în timpul administraţiei interbelice.

Sfârşitul anul 1989 găseşte oraşul cuprins de febra dorinţei de schimbare. Regimul comunist, ca şi în celelalte oraşe ale ţării, este privit cu ostilitate, astfel că, atunci când tonul destrămării comunismului dat la Timişoara s-a făcut auzit în toată ţara, mureşenii şi-au adus şi ei contribuţia la demolarea vechilor structuri. Morţii din acele zile tulburi ale începutului democraţiei din România, stau drept mărturie a evenimentelor tragice, premergătoare formării României post-comuniste.

La mitingul desfăşurat în 21 decembrie 1989, în piaţa centrală a oraşului au participat câteva mii de persoane. A fost organizată o tribună populară, la care diferiţi revoluţionari şi-au exprimat nemulţumirile faţă de regimul comunist. În timpul evenimentelor au existat conflicte între armată şi revoluţionari, urmate de schimburi de focuri, mai mulţi oameni fiind răniţi, iar unii decedaţi. Adrian Hidoş, Pajka Karoly, Ilie Muntean, Bodoni Sandor, Tamasi Erno, din rândul revoluţionarilor, Adrian Mare, Puczi Andrei Liviu şi Takacs Szilard, din rândul militarilor, au decedat.

În martie 1990, pe fondul tensiunilor interetnice a avut loc în Târgu Mureş unul dintre cele mai violente conflicte sociale de după 1990, din România.

Spre sfârşitul secolului al XIX oraşul cunoaşte o dezvoltare urbanistică, însoţită de o creştere a populaţiei, ca urmare a dezvoltării industriale, construindu-se primele fabrici din oraş, dar şi ca rezultat al conectării municipiului la reţeaua feroviară a României. În prima jumătate a secolului XX se remarcă o creştere a activităţiilor economico-culturale fapt care produce o nouă creştere a populaţiei oraşului. Astfel de la 38.517 locuitori în anul 1930, oraşul ajunge să numere în anul 1948, 47043 locuitori. În perioada socialistă datorită politicii de industrializare şi urbanizare, concretizată şi prin construirea unor noi ansambluri rezidenţiale, oraşul cunoaşte o creştere semnificatică a populaţiei, intrând în categoria marilor oraşe ale României, ajungând în anii '70 să depăşească 100.000 locuitori.

Deşi prognozele din perioada socialistă anticipau pentru anii '80-'90 o creştere explozivă a numărului locuitorilor (peste 140 mii locuitori pentru 1980, în anul 1990 peste 200 mii, 260 mii în anul 2000), realitatea istorică şi socială a invalidat aceste cifre. Conform recensământului din 1992 oraşul avea 164.445, iar conform celui din 2002 populaţia stabilă a oraşului era de 149.577 locuitori.

Conform ultimului comunicat al Institutului Naţional de Statistică, oraşul avea la data de 1 ianuarie 2009 o populaţie de 145 151 locuitori.

Recensământul din 1992 După religie au fost înregistraţi 69 700 ortodocşi, 24 923 romano-catolici, 54 443 reformaţi, 4 931 greco-catolici, 4 546 unitarieni, 480 evanghelişti, 355 baptişti, 900 penticostali, 1 053 adventişti, 2 132 alte religii, 992 atei.

Recensământul din 2002 În funcţie de religie există 69 726 (46,62%) ortodocşi, 44 849 (29,98%) reformaţi, 20 156 (13,48%) romano-catolici, 4 051 (2,71%) greco-catolici, 3 891 (2,60%) unitarieni, 6 904 (4,6%) din alte religii

Structura etnică

Recensamantul din 1992: După etnie locuitorii se împart în 84 492 maghiari, 76742 români, 558 germani, 3 259 ţigani, 156 evrei, 128 alte etnii.

Recensământul din 2002: Structura pe etnii este următoarea: din totalul de 150041 locuitori ai municipiului sunt 75533 români, 70108 maghiari, 3660 ţigani, 304 germani etc..

Târgu Mureş este amplasat la intersecţia a trei zone geografice Câmpia Transilvaniei, Valea Mureşului şi Valea Nirajului, la o altitudine de aproximativ 320 m faţă de nivelul mării. Ridicat iniţial pe terasa inferioară de pe stânga râului Mureş, oraşul s-a dezvoltat de-a lungul timpului ocupând şi povârnişurile şi dealurile din apropiere. În prezent oraşul se întinde de o parte şi de alta a cursului râului Mureş şi pe dealul Corneşti şi dealul Nirajului.

Suprafaţa totală a oraşului este de 66,96 km² şi are 203,1 km reţea de transporturi auto, 175 km străzi, 236 km reţea canalizare publică, 225 km reţea apă potabilă şi 197 km reţea de gaze naturale. Fondul funciar este de 4.930 ha din care 2.690 ha în intravilan, iar 2.240 ha în extravilandin. Suprafaţa totală a spaţiilor verzi este de 223,4 ha.

Fondul total de locuinţe este 57.070 împărţite în următoarele cartiere: Tudor Vladimirescu, 1848 (sau Dâmbul Pietros), Aleea Carpaţi (fostul Hungária), Budai Nagy Antal, Zona Centrală, Cornişa, Unirii, Gara de Sud, Libertăţii, Livezeni, Mureşeni, Substejăriş,Valea Rece.